IMPORTANTA CRACIUNULUI

Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac.pregătirile.pentru.această.sărbătoare. Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare creştinii respectă Postul Crăciunului când nu mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea.
Pluguşorul este un obicei străvechi, potrivit căruia, în ajunul Anului Nou, cete de flăcăi merg pe la casele oamenilor şi rostesc diferite urări. Aceştia sunt însoţiţi de un plug mic, de unde şi denumirea.colindului.Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe(mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani

La romani, Craciunul este una dintre cele mai importante sarbatori, daca nu cea mai importanta. Aceasta sarbatoare, in care se imbina fastul pregatirilor pentru masa, cu slujba de la biserica, este dedicata Nasterii Mantuitorului.Biblia spune ca Fecioara Maria, cand trebuia sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, insotita de Iosif, din acsa in casa rugandu-i pe oameni sa-i ofere adapost . ajunand in casa unui anume Craciun, om foarte rau , care nu-i permitea sa nasca acolo, este dusa de sotia acestuia in grajd unde da nastere lui Iisus .Cand acesta a aflat a ucis-o pe sotia sa.
De asemenea, se spune ca in Noaptea Sfanta a Nasterii Sale s-au deschis cerurile pentru a cobori Duhul Sfant deasupra fiului lui Dumnezeu, si, in grajd unde initial era intuneric, s-a facut lumina.
Deci, Craciunul este o sarbatoare sfanta, care aduce in sufletele oamenilor lumina si bucurie.
Aceasta sarbatoare este anuntata, prin obiceiul drag copiiilor de a merge cu colinda, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului.

Origini

Solstiţiul de iarnă a fost celebrat înainte de era creştină, astfel romanii sărbătoreau Saturnaliile între 17 şi 24 decembrie. Ei sărbătoreau şi "naşterea soarelui neînvins" (sol invictus) la solstiţiul de iarnă (către 21 decembrie), când zilele reîncep să se lungească, un cult preluat de la persani care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui.

În Occident, în anul 354, Liberiu, papa Romei, fixează sărbătoarea naşterii lui Isus pe 25 decembrie, fără însă a stabili vreo dată exactă a naşterii acestuia, şi stabileşte modul celebrării începutului creştinismului, asimilând sărbătorile populare şi păgâne deja existente cu ocazia solstiţiului de iarnă.

În Răsărit gnosticii nu sărbătoreau Crăciunul, ci Boboteaza, crezând că Isus ar fi fost adoptat de Dumnezeu cu ocazia botezului său. Boboteaza era serbată pe 6 ianuarie.

Mai târziu, cele două evenimente - naşterea şi botezul - se sărbătoresc în aceeaşi zi de toată creştinătatea: în Occident pe 25 decembie, iar în Orient pe 6 ianuarie. Acestor două, romanii le vor asocia vizita magilor, iar galicii nunta din Cana Galileii, încât Crăciunul a ajuns să fie sărbătoare triplă

Cu timpul, toate Bisericile creştine, cu excepţia Bisericii armene, au separat aceste sărbători, încât în zilele noastre, aproape toată creştinătatea foloseşte obiceiul vechi roman: Crăciunul e sinonim cu naşterea lui Isus.

Crăciunul în tradiţia românească

Peste tot unde există suflare românescă cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală. Este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.

Credinţă şi legende

Pentru lingvişti, cuvântul "Crăciun" este un cuvânt ciudat. Unii susţin că ar proveni din limba latină, şi anume din "creatio", care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se spune că fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Isus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii lui Cristos s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.

Colindele de Crăciun

Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Isus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare...", purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, "Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu colindele.

Colindele, precum şi obiceiurile colindelor sunt prezente şi la alte popoare, şi s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "Scoală, gazdă, din pătuţ" există şi la văleni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé".

Obiceiurile culinare

Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipă Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu preţuit de toată lumea.

Alte obiceiuri

De dată mai recentă este obiceiul împodobirii bradului de Crăciun pentru seara de 24 decembrie. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin hornul căminului şi va lăsa daruri pentru toată lumea în cismele puse anume sau sub brad. Un obicei frumos îl constituie şi trimiterea de cărţi ilustrate cu urări făcute rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor. Chiar dacă sărbătoarea Crăciunului s-a laicizat într-o oarecare măsură în timpurile moderne, Crăciunul este aşteptat şi prăznuit în toate straturile societăţii cu bucurie şi bună dispoziţie.

DREAPTA CREDINTA

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : " Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul ". Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : " Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare ". Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim !

Au cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricat ar fi, viata asta este umbra si vis ! Este o scurta trecere ! Dar eu cand mor, ma duc la o viata care nu are sfarsit. Cine are sa se roage pentru mine ? Asa cugetau inaintasii.

Ai vazut ca toti isi faceau cate o manastire si mormant in manastire ? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi : Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit unde era inima lor ? Unde este inima ta, acolo va fi si comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfanta Liturghie.
Stefan cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel Batran n-a fost evanghelist sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova; nebunii astia care au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra si radacina noastra de popor ortodox.
Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? " Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai ". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. ca Mantuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel : Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de Hristos. Este om al satanei.

Evanghelia spune : In vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si pe multi vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri, prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit otrava lor. cand vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfantului Sinod si nu are cruce pe ea, da-o pe foc, chiar Biblie daca este ! Daca-i sectara si scrie sa nu va mai inchinati la icoane, da-o pe foc ! Nici un pacat nu ai ! Aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii lui Antihrist. Toate sunt otrava.
Sa tineti credinta pe care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre ! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani ! Nu va luati dupa slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea si sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta.
Paziti-va de nebunii acestia ! Au case de rugaciuni, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mantuitorul a spus asa la Apostoli : Luati Duh Sfant ! Carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi.Nu la sectari le-a spus acestea, ci la Apostoli, la episcopi si la preoti. Caci Apostolii, prin punerea mainilor si prin succesiunea apostolica, au dat darul Duhului Sfant la toti preotii din lume, prin hirotonii.

Deci, bagati de seama, ca sectarii nu au ierarhie canonica; n-au pe Duhul Sfant in ei; n-au cele sapte Sfinte Taie, nu cinstesc pe maica Domnului si Sfanta Cruce si nu au mantuire. Auzi ce spune Apostolul Pavel ? Luati aminte de voi si de turma voastra, intru care v-a pus pe voi Duhul Sfant pastori, zice la preoti si la arhierei.
Celor doisprezece Apostoli, pe care i-a ales Hristos, cand S-a inaltat la cer, le-a spus : Stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere de sus !Si la Duminica Mare, dupa zece zile, a venit peste ei Duhul Sfant de sus, in chip de limbi de foc. Pe urma, vorbeau toate limbile de sub cer. Si dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, i-a trimis, zicand : Mergand, propovaduiti Evanghelia la toata lumea, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu, se va osandi. Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonica, Duhul Sfant este in Biserica si cap al Bisericii este Hristos. Toti sectarii care s-au rupt de Hristos si nu merg la Biserica, sunt fiii lui Antihrist si inaintemergatorii satanei. Sa nu va luati dupa ei ! Sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul !

Sa tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati. Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tarii Romanesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de neamul romanesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre.

Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii si lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinta lor. Dar acestia care s-au rupt din Biserica Ortodoxa si s-au facut sectari, nu sunt fii adevarati ai tarii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt inaintemergatori ai satanei. Asa sa stiti. Sunt prooroci mincinosi care vor sa va rupa credinta si sa duca la pierzare, poporul nostru bland. Tineti dreapta credinta si nu ascultati de ei!

Tara noastra romaneasca a fost ortodoxa dintotdeaunua si trebuie sa tina linia Ortodoxiei. Ortodocsi ne-am nascut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocsi am trait timp de doua mii de ani si ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte. Asta este adevarata credinta ortodoxa a Romaniei. Nu primiti nimic din afara, ca toti vor sa ne strice unitatea neamului, a credintei si a Bisericii. Toti acestia sunt vrajmasii Crucii lui Hristos.

SFATURI DUHOVNICESTI

- Părinte Cleopa, unde se mântuieste omul? În viata de sine, idioritmică, în chinovie sau în lume, în oras, în sat?

- Omul se mântuieste si aici si în oras si în sat si oriunde, dacă are trei fapte bune: credinta dreaptă în Iisus Hristos, faptele bune si smerenia. Se mântuieste oriunde dacă are astea trei lucruri. Iar cine nu le are acestea nu se mântuieste nicăieri.

- Până unde trebuie să meargă ascultarea în mănăstire?

- Am să fac ascultare până voi merge în genunchi. Hristos a dus crucea pe umeri si eu vreau să duc ascultarea pentru Hristos. În măsura în care ai să te biruiesti pe sine si în măsura în care ai să fugi invers, nu de la durere spre plăcere, ci de la plăcere spre durere, în măsura aceea ai să fii un ostas al lui Iisus Hristos, care ai să răstignesti trupul; si ai să te răstignesti cu Hristos si ai să poti zice ca Pavel: Cu Hristos m-am răstignit si trăiesc. Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieste în mine.

- Părinte, dacă cineva e oprit de la împărtă-sanie, poate să ia anaforă?

- Poate, cum să nu. Cine a zis că nu se poate?

- Am auzit că nu-i voie să iei anaforă, dacă esti oprit de la împărtăsanie. Deci poate lua anaforă?

- Întâi aghiasmă mare si apoi anaforă. De câte ori se spovedeste poate lua aghiasmă mare, jumătate de împărtăsire. Dar, si anaforă întotdeauna, numai când e într-o ispitire ceva, nu are voie.

- Când nu se poate lua sfânta anaforă?

ˇ Nu mai poti lua anaforă dacă după miezul noptii ai luat o lingură de apă, sau o fărmătură de pâine, gata! Că ziua începe de la miezul noptii;

ˇ Nu pot lua anaforă femeile care sunt în rânduiala firii, opt zile;

ˇ Nu pot lua anaforă bărbatii care se ispitesc noaptea prin somn;

ˇ Nu pot lua anafură cei care sunt sfăditi si nu se împacă;

ˇ Nu pot lua anaforă si nu pot săruta sfintele icoane, nici mâna preotului, nici să stea să-i pună potirul pe cap, bărbatul si sotia dacă au fost împre-ună;

ˇ Nu pot lua anaforă cei ce nu sunt vrednici să li se primească darurile la biserică, din pricina păcatelor publice. Asa spune cartea.

- Părinte, în Biblie nu scrie că nu-i bine să se mănânce carne.

- Da tu cauti în Biblie? Dar noi nu avem Dreptul Canonic? Pidalionul l-ai citit mata? Pravila Mare a Bisericii ai citit-o? Pravila mică? Noi avem canoanele Bisericii de Răsărit, nu în Biblie. Noi avem patru posturi peste an, rânduite de Sfintii Apostoli, de Hristos. Hristos n-a postit 40 de zile si 40 de nopti?

- Dar pentru călugării care mănâncă întotdeauna fără carne?

- Călugării n-au voie să mănânce carne. Auzi ce spune Sfântul Calinic, care are sfintele moaste la Cernica: "Călugării sau călugăritele care vor mânca carne în mănăstire sau când se duc acasă pe la neamuri sau în oras, doi ani oprire de împărtăsanie, 39 de gârbace la spate, să-l blesteme tot soborul si să-l zvârle afară din mănăstire".

Pe voi, mirenii, nu vă leagă să nu mâncati. Pe noi, călugării, da. Pentru că monahii trebuie să păzească fecioria, cum i-a făcut mama lor, până la moarte. Dacă te-ai îmbuibat cu cărnuri si cu cârnati si ai băut vin, te duce dracul după muieri si te-ai prăpădit în veacul veacului.

Călugărul trebuie să puie frâu calului. Nu auzi ce spune Apostolul Pavel? În toate zilele îmi chinu-iesc trupul si îl robesc, nu cumva altora propovă-duind, să ajung eu de sminteală.

Zic Sfintii Părinti că trupul este fiară. Să nu-l îngrijesti mai mult decât trebuie. Trupul este vrăj-mas. Zice Sfântul Isihie: "Până la moarte să nu te încrezi în trupul tău". Cel mai mare dusman al mântuirii este trupul, că-i firea stricată din rai. Si tot timpul el trage la pământ si la iad.

- Pe cine să trecem la pomelnic?

- Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune si unul sau doi săraci, sau o vă-duvă pe care nu are cine o pomeni si a murit săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuti dincolo, în vesnicie.

- Părinte Cleopa, pentru morti, ce slujbe se pot face? Parastase, Liturghii? De exemplu, câte parastase se pot face?

- Părintele meu, pentru morti si pentru vii cea mai puternică slujbă este Sfânta Liturghie, care este jertfa si răscumpărarea Mântuitorului. Dacă a murit cineva, este bine să pornească patruzeci de liturghii (că la Liturghie se scot părticele si are comuniune cu Hristos în Sfântul Potir prin părticele) si patruzeci de panahide. Acolo se fac dezlegările, că la o panahidă sunt nouă dezlegări: sapte dezlegări mici făcute de preot, atunci când zice: "Dumnezeul duhurilor si a tot trupul...", si două mari, pe care trebuie să le zică episcopul sau preotul. Deci 360 de dezlegări are un suflet în sase săptămâni la panahidă. Deci poti să pui patruzeci de liturghii si patruzeci de panahide în sase săptămâni.

- Si dacă nu stim dacă a murit spovedit sau împărtăsit, poate a murit de mai multi ani, putem să-l punem la pomelnic?

- Numai dacă moare sinucis, Doamne fereste, pe acela nu-l mai poti pune.

- Dar dacă moare de moarte normală?

- Da, oricum ar fi. Că zice Apostolul: omul murind a încetat de la păcat, nu mai face păcatul. Îl poti pune, e fiu al Bisericii. Iată pe cine nu poti pune la Liturghie:

ˇ Nu se pot pune întâi sectantii, că fac păcat împotriva Duhului Sfânt, cum arată Sfântul Efrem;

ˇ Nu se pot pune cei sinucisi;

ˇ Nu se pot pune cei ce au trăit necununati;

ˇ Nu se pot pune cei ce au murit în duel;

ˇ Nu se pot pune cei ce au refuzat Sfintele Taine la moarte. Nu vor să primească preotul, n-ai voie să-i pui la slujbe;

ˇ Nu-i poti pune pe cei ce au înjurat de lucruri sfinte;

ˇ Nu se pot pune la Liturghie cei ce s-au luat neamuri în căsătorie, de la spita a sasea în jos. Spita a sasea sunt veri de gradul doi. Spita a patra sunt veri întâi;

Astea sunt pricinile pentru care nu-i poti pune la Liturghie. Iar la Psaltire numai sinucigasii si ereticii nu se pot pune. Ceilalti se pot pune fără părticele la Psaltire. Dar să scrii pe pomelnic: fără părticele. N-are comuniune la Sfânta Liturghie.

- Poti să mergi la cei care sunt necununati?

- Dacă ai mâncat în casă la un om necununat, patruzeci de zile trebuie să faci canon, căci masa lor e spurcată.

- Si ce canon trebuie să faci? Câte mătănii trebuie să faci?

- Trebuie să faci canon de cincizeci de metanii în zi cu psalmul 50, timp de 40 de zile. Nu-i voie, frate, să trăiască ca dobitoacele asa.

- Ce se poate face, când vor să se căsătorească doi tineri de credinte diferite?

- Când vei vedea că a luat un ortodox pe o ca-tolică sau o protestantă sau o evreică sau o turcoaică, astea se cheamă căsătorii mixte. Totdeauna femeia trebuie să treacă de partea bărbatului. Dacă bărbatul este ortodox, ea trebuie să devină ortodoxă. Dacă nu vrea să treacă de partea bărbatului, atunci să se despartă. "Nu merg după tine, că esti catolică, dacă nu te faci ortodoxă".

- Dacă un catolic trece la ortodocsi, ce rânduială trebuie să i se facă?

- Gata! Acum nu i se mai face botezul. Îl miruieste pe frunte de trei ori cu sfântul si marele mir, si-i citeste dezlegarea rânduită si gata!

- Dar dacă un ortodox trece la catolici, ce se întâmplă?

- Care trece la catolici trebuie să primească botezul papistas. Se face catolic, dar îsi pierde sufletul. Cu catolicii încă nu am ajuns la unire. Au cedat ei în favoarea noastră până acum vreo 13 puncte, dar mai sunt zece puncte care ne despart.

- Dar dacă trece la iehovisti?

- Martorii lui Iehova sunt draci fără coarne. Când veti auzi de martorii lui Iehova, asta este sectă alimentată de evreii din America cu miliarde de dolari, ca să despartă lumea de Hristos si de Biserică.

- Am o rudă care a trăit 60 de ani si a murit asa, fără veste, fără spovedanie. Ce pot să-i fac?

- Foarte greu, dacă a fost nespovedit. Când moare nespovedit, ca si cum ar muri nebotezat. Ferească Dumnezeu! Numai, Doamne fereste, dacă moare în război, dacă moare accidentat.

- Nu era spovedit din tinerete.

- De atâta vreme nespovedit? Si cum a putut trăi atât?...

- Părinte Cleopa, ce să fac că nu reusesc să-mi găsesc un duhovnic?

- Tu să-l găsesti? El să te găsească pe tine!

- Părinte, se spune că vin vremuri grele. Ce putem face?

- Tata-i la cârmă! Voi nu auziti ce spune Proorocul David în Psalmul 32? Domnul risipeste sfatu-rile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor si defaimă sfatul boierilor. Iar sfatul Domnului rămâne în veac si gândurile inimii Lui, din neam în neam.

Nu vă tulburati si nu vă temeti, că nu va fi cum vor ei. Ehei, câte vor ei să facă! Voi nu vă temeti! Rugati-vă si faceti Sfânta Cruce cu credintă si fug toti dracii!

- Mamele care îsi omoară pruncii se mai mântuiesc sau nu?

- Pentru avorturi, dumnezeiestile Canoane opresc 20 de ani de la Sfânta Împărtăsanie, dacă l-a făcut cu voia. Dacă l-a pierdut fără voie, numai doi ani.

- Dar femeile care se feresc să rămână însărcinate, ce canon primesc?

- Care se păzesc să nu facă copii, sunt oprite de Sfânta Împărtăsanie nouă ani. Dacă încetează si face canon, îl aduci la doi ani aproape de Sfânta Împăr-tăsanie. Dacă nu, intră la canonul celor care fac avort.

- Dacă se întâmplă ca preotul să verse din Sfintele Daruri, ce canon primeste? La o sfântă biserică un preot bătrân s-a împiedicat de o persoană care stătea să treacă peste ea.

- Mare păcat au persoanele care stau în calea preotului bătrân, când el iese cu Sfintele Daruri, căci le poate vărsa. S-a întâmplat la mai multi preoti bătrâni. Sfintele încă nu-s sfintite, dar preotul pentru asta este oprit un timp de Sfânta Liturghie, iar cel care a fost piedică preotului, este oprit trei ani de la Sfânta Împărtăsanie.

Dacă ar fi Sfintele sfintite si s-ar vărsa din Sfântul Potir, atunci preotul nu mai poate sluji un timp si trebuie să-i dea arhiereul canon.

- La noi la biserică lumea se îngrămădeste în fată să le pună potirul pe cap, când iese la sfârsit cu Sfintele Daruri.

- Ei, lumea! Câte capete, atâtea minti. Sunt biserici în tară unde nu se pune la nimeni. Preotul, dacă poate să pună putin sfântul potir, să-l atingă de capul omului, bine, dacă nu, nu are nici o obligatie. ăsta-i un obicei local, nu este general.

- Părinte, sotul meu nu vrea să meargă pe calea credintei si mă lupt cu el, dar nu-l pot convinge.

- Stai oleacă! Nu-l poti face sfânt dintr-o dată! Ce vreau să spun? Sfântul Teodor Studitul spune: "Femeie, nu încerca să-l faci pe bărbat sfânt dintr-o dată, că nu poti! Câte putin, câte putin se îmbogă-teste cineva si la cele trupesti si la cele duhovni-cesti".

"Hai să tinem azi post, că este sfânta vineri!" "Nu pot, că eu am treabă!" "Hai să tinem până la amiază!" Dă-i cu lingurita!

"Hai să facem milostenie!" "Nu am de unde da!" "Hai să dăm măcar o pâine în numele Domnu-lui. Un pahar de apă în numele Domnului!"

"Lasă înjuratul!" "Nu pot, că sunt obisnuit!" "Uite ce! Lasă-l măcar o zi! Ia luptă-te tu o zi, să vezi că n-ai să mori!" La toată fapta bună ia-l câte oleacă! Si asa încetul cu încetul vede el că a avansat; si apoi începe si el să pună vointă mai tare. Dar nu deodată: "Măi, că nu faci asa! Că nu umbli asa!" Dacă ai să faci asa, dai cu toporul unde-i ata slabă si se rupe.

Îmi povestea o femeie aici: "Părinte, mă lupt cu el de zece ani de zile să păstrăm oleacă de curătie în posturi, la zile mari. N-am reusit în nici un chip. Am zis: "Doamne, as vrea si eu să mă împărtăsesc!"". Că din cauza lui nici ea nu putea primi Sfintele Taine.

Si-i spune: "Măi, uite ce-i! Te rog, pentru dragostea lui Iisus Hristos, lasă-mă să fiu curată în Săptămâna Mare, să postesc si eu, să mă pot împărtăsi!" Că preotul i-a spus: "Dacă poti să tii o săptămână măcar, te împărtăsesc". Că dacă nu tine curătia, poate să tină tot postul si tot nu se poate împărtăsi. Ea postea până la Pasti postul, dar din cauza lui nu se putea împărtăsi, că nu păzea curătia în familie. Si el zice: "Îi cam mult o săptămână!"

Dar a învătat-o o rudă de-a ei bătrână: "Fată, ia tine tu trei zile de post negru si ai să vezi ce-o să facă Dumnezeu cu dânsul!" Trei zile n-a gustat nici apă, nimic. La trei zile, i-a dat Dumnezeu o boală si a zăcut până la Pasti. Nu i-a mai trebuit nimic! Trecuse Pastele! I-a spus femeia: "Acum ce zici? Ai să tii de acum posturile?" "De acum tin toată viata, că era să mor! Nu-mi mai trebuie nimic!" a zis el.

L-a biruit femeia cu postul si cu rugăciunea.

- Părinte, ce înseamnă anatema?

- Trei pedepse are Biserica! Afurisenia, pe care o dezleagă duhovnicul la spovedanie; caterisirea, la persoane sfintite - diaconi si preoti -, pe care o poate dezlega episcopul; iar anatema o poate dezlega, cu mare greutate, Sfântul Sinod. Anatema înseamnă pogorâre de viu în iad cu dracii si tăiere de la Trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos. Numai pe sectari poti să-i dai anatema, că s-au rupt de la Trupul lui Hristos, care este Biserica.

- Părinte, ce reprezintă metaniile pe care le avem drept canon?

- Câtă frumusete si câtă armonie este între cele patru stihii ale pământului: apă, aer, pământ si foc; cele patru zidiri lucrează între ele unite si amestecate si neamestecate. Două sunt grele si două usoare.

În om se văd aceste patru stihii, când face metanii: două stihii îl trag în jos, către pământ; si două îl ridică în sus, către Dumnezeu. Focul si aerul îl ridică; pământul si apa mereu îl trag în jos.

Omul este sâmburele universului. Grecii au zis că omul este o lume mică în cea mare, adică micro-cosmos în macrocosmos, iar Sfântul Grigorie Bogos-lovul a zis invers: lume mare în cea mică, macro-cosmos în microcosmos.

Omul, când se închină cu toată inima lui Dumnezeu si cu toate puterile sufletesti ale lui si cu cele firesti, aduce mereu lui Dumnezeu cerul si pământul, pe care le contine el într-însul.

Omul are din cele patru lumi: lumea minerală, lumea vegetală, lumea animală si lumea duhurilor si mai presus de ea, are minte, cuvânt si duh; duhul fiind în chip de raze de lumină în mijlocul inimii, cum arată preaîndumnezeitul la minte Grigorie Palama.

Ce este duhul cel de viată făcător, care este în chip de raze în mijlocul inimii, cu care omul este mai mare decât îngerii? Este un dor gânditor care stă între minte si între cuvânt si care circumscrie în sine si pe cuvânt si pe minte.

Precum Duhul Sfânt în sânul Sfintei Treimi cuprinde si pe Tatăl si pe Fiul, asa acest duh de viată cuprinde mintea si cuvântul omului, arătând astfel că omul este făcut după chipul si asemănarea Sfintei Treimi si este icoană vie a lui Dumnezeu pe pământ.

- Părinte, ce ne puteti spune despre sfârsitul lumii?

- Pe noi nu ne interesează când va fi sfârsitul lumii. Asta ne interesează: "Cum am să termin eu viata?" Că Mântuitorul a spus: Iar despre ziua si ceasul acela, nimeni nu stie; nici îngerii din cer, nici Fiul ca om, ci numai Tatăl.

Dar eu de ce să mă gândesc la sfârsitul lumii, dacă eu mor mâine? Ce dacă va mai tine lumea asta o mie de ani? Cu ce mă duc eu de aici si ce-am pus eu în traistă, asta mă interesează. Că Mântuitorul a spus: Privegheati si vă rugati, că nu stiti ziua, nici ceasul!

CALENDAR ORTODOX --- SFINTII LUNII DECEMBRIE

6 Decembrie Sfantul Nicolae

În această lună, în ziua şasea, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni.

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu şi-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi, Căci şi acum, ca şi atunci, Acelaşi Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.

POSTUL CRACIUNULUI - POSTUL NASTERII DOMNULUI

Ca vechime, cele dintai mentiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit noua cuvantari despre acest post, numit postul din luna a zecea. Dar la inceput, crestinii nu posteau toti in acelasi fel si acelasi numar de zile. Asa, de ex., unii posteau numai sap­te zile, altii sase saptamani ; unii tineau un post mai aspru, altii unul mai usor. Sinodul local din Constantinopol tinut la anul 1166 (sub-patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Nasterii Domnului in Bisericile Ortodoxe, hotarand ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile, incepand de la 15 noiembrie.

Din punct de vedere al alimentatiei, este un post mai usor fata de cel al Pastelui, avand multe dezlegari la peste, ulei si vin. Astfel, pot fi mancat peste si preparate din peste in toate zilele de sambata si duminica cuprinse intre 21 noiembrie si 20 decembrie inclusiv, pe 21 noiembrie, de sarbatoarea Intrarii in biserica a Maicii Domnului, in zilele de praznuire a unor sfinti cu cinstire mai larga in toata lumea ortodoxa, precum 30 noiembrie (Sf. Ap. Andrei), 4 decembrie (Sf. Varvara), 5 decembrie (Sf. Sava), 6 decembrie (Sf. Nicolae), 9 decembrie (Zamislirea Sfintei Fecioarei Maria), 18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul), 20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul). Postul Craciunului este mai usor si datorita faptului ca sunt accesibile mai multe alimente, avand in vedere ca abia a trecut toamna si cele mai multe gospodine au umplut camarile cu zacusca sau alte alimente de acest gen. Afara de dezlegare la peste si produse din peste, in zilele mentionate mai sus poate fi consumat si vin si ulei. Abia dupa aceste 40 de zile de post si rugaciune, crestinii se pot bucura pe deplin de Nasterea Domnului de pe 25 decembrie.

RUGACIUNILE COPIILOR

INGERSAUL

Inger , ingerasul meu
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Intodeauna fii cu mine si ma invata sa fac bine.
Eu sunt mic,
Tu fa-ma mare
Eu sunt slab,
Tu fa-ma tare.
Si-n tot ceasul ne-nsoteste si de rele ne fereste .

Amin.

RUGACIUNILE COPIILOR

TATAL NOSTRU

Tatal nostru care esti in Ceruri
Sfintesca-se Numele Tau,
Vie imparatia Ta,
Faca-se voia Ta
Precum in Cer asa si pe Pamant.
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri.
Si nu ne duce pe noi in ispita
Ci ne izbaveste de cel viclean.

In numele Tatalui si al Filui si al Sfantului Duh,
Amin!

RUGACIUNILE COPIILOR

CREZUL

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,
Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
A caruia imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul,
Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit,
Carele a grait prin prooroci.
Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;
Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor;
Astept invierea mortilor;
Si viata veacului ce va sa vie.
Amin!