CELE 10 PORUNCI

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE

Indreptar de spovedanie sau (Intrebari in scaunul Tainei Sfintei Spovedanii - Marturisirea pacatelor)

Avand in fata aceasta lista de pacate, ne putem face un amanuntit examen de constiinta. Astfel putem descoperi mai ales pacatele ascunse, pe care le-am facut si nu stiam ca sunt pacate sau nu ne-am dat seama ca pacatuim.

Cel mai simplu si mai sigur este sa luati ceva de scris si o hartie si, pe masura ce cititi pacatele, notati pe hartie pe cele pe care le-ati facut. Notati-le nu exact cum sunt in lista, ci cum s-au intamplat in viata dumneavoastra. Sa nu credeti ca le veti tine minte pe toate. Veti avea neplacuta surpriza sa constatati ca la Spovedanie, sub epitrahilul preotului duhovnic, nu va veti mai aminti mare lucru.

Daca veti avea hartia cu dumneavoastra la Spovedanie, veti fi sigur ca astfel nu ramane nimic nemarturisit din cauza uitarii. Totusi nu trebuie prezentate preotului pacatele pe larg cum sunt scrise aici, ci cat mai pe scurt. La acestea foloseste lista de pacate.

Atentie!

La Spovedanie se marturisesc pacatele care s-au mai intamplat de cand v-ati marturisit ultima data si cele care au ramas nemarturisite (fie le-ati uitat, fie nu ati stiut ca sunt pacate si intre timp ati aflat). Pacatele deja marturisite nu se mai repeta. De asemenea nu se povestesc imprejurarile in care s-au petrecut pacatele. Nu au decat foarte rar importanta si aceste povesti nu vor face decat sa consume din timpul de marturisire al altor crestini si sa impovareze pe preotul duhovnic. Eventualele explicatii va vor fi cerute de duhovnic.

De asemenea, daca nu sunteti hotarat (hotarata) sa spuneti tot din diferite motive, mai bine nu va marturisiti, pentru ca nicidecum nu vi se vor ierta cele marturisite, ci se zice chiar ca se vor dubla. De ce ne este rusine de preot sa marturisim pacatele? Oare nu este si el om ca si noi? De ce oare n-am avut aceasta rusine atunci cand am facut pacatul?

Cele mai importante in privinta Spovedaniei sunt conditiile iertarii pacatelor marturisite:

- parerea de rau pentru aceste pacate;

- hotararea de a nu le mai repeta;

- marturisirea sa fie sincera si completa;

- preotul duhovnic sa dea dezlegarea pacatelor;

- implinirea canonului (epitimiei) primit de la duhovnic.

Preotul duhovnic la care ne marturisim se alege. Asa cum cautam pentru bolile noastre cel mai iscusit doctor, tot asa trebuie si pentru pacatele noastre sa cautam cel mai iscusit duhovnic. Nu trebuie sa schimbam duhovnicul decat pentru motive intemeiate (ne-am mutat noi sau s-a mutat preotul, a murit preotul, este stapanit de pacate mari etc.). Cu cat el ne cunoaste mai bine, cu atat ne poate sfatui mai bine.

Trebuie sa spunem lui Dumnezeu, sub epitrahilul preotului:

ˇ cand ne-am spovedit ultima data;

ˇ daca atunci am spus toate pacatele;

ˇ daca am primit vreun canon;

ˇ daca am primit dezlegare la Sfanta Impartasanie.

---

Indreptar pentru spovedanie ( Lista de pacate)

1. Am deznadajduit in ajutorul si mila lui Dumnezeu.

2. Am zis ca nu ma mai iarta Dumnezeu, ca sunt prea pacatos(pacatoasa) si tot in iad voi merge.

3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu.

4. Am zis ca nu-mi ajuta Dumnezeu, ca m-a uitat Dumnezeu.

5. Am crezut sau am zis ca nu exista Dumnezeu, rai, iad. Am indoiala ca exista Dumnezeu, rai, iad etc., pentru ca nu le-am vazut.

6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasa. Nu cred in anumite minuni, intamplari povestite in Sf. Scriptura.

7. Nu suport sa se vorbeasca despre Dumnezeu.

8. Am avut prea mare incredere in mila lui Dumnezeu zicand: oricat as pacatui, ma iarta Dumnezeu, ca El e bun.

9. Am avut gand de sinucidere.

10. Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vandut tigari si/sau droguri.

11. Am injurat. Si de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoana, candela, Dumnezeu, Hristos, tamaie, morti etc.)

12. N-am platit lucratorii. Nu le-am dat cat trebuia, cat m-am impacat cu ei. Nu i-am platit la timp. Am cumparat ceva si n-am platit.

13. Am asuprit pe slugi, pe saraci, pe orfani, pe vaduve, pe neputinciosi. I-am batjocorit.

14. Mi-am dorit moartea la necaz.

15. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.

16. Am cartit la Dumnezeu la necazuri ca prea mi-e greu, ca de ce am pierdut tocmai eu, ca de ce sunt prigonit eu si pacatosii traiesc bine, ca nu-i bine, sau ca e prea e frig, cald, prea ploua etc., in loc sa am rabdare.

17. Am zis zau, sa mor eu, sa n-am parte de, sa chiorasc, etc.

18. Am fost nemultumit(a) cu starea mea (mai bine era asa decat asa).

19. Am jurat stramb. Am jurat ca voi face ceva rau.

20. Am blestemat. Si pe mine insumi (insami) m-am blestemat.

21. Am fost fatarnic(a), prefacut(a), lingusitor(oare), viclean(a).

22. Am vorbit cu mai multe intelesuri.

23. Am purtat vorba de colo-colo.

24. Am pagubit sufleteste si trupeste pe aproapele meu.

25. Am impiedicat pe aproapele meu sa dobandeasca ceva bun, din invidie si rautate.

26. Am clevetit, discutat, barfit, tinut contul altuia. Am clevetit pe parinti, pe preoti.

27. Am stricat numele bun al cuiva, barfindu-l si discutandu-l.

28. N-am inlaturat raul pe care l-am vazut venind peste aproapele meu pe cat mi-a stat in putinta.

29. Am imprumutat cu camata (dobanda) la persoane fizice.

30. Fiind scumpaci, am vandut cu pret prea mare.

31. Am fost la vrajitoare, ghicitoare, spiritism. Am facut farmece cuiva.

32. Stiu sa descant de rau. Stiu sa fac farmece.

33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morti, ca sa le fie rau. Am " intors lumanarile " pentru raul dusmanilor.

34. Am purtat ata rosie sa nu ma deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrajitoare date " ca sa nu se mai prinda farmecele de mine " , am facut focuri si am sarit peste ele si alte obiceiuri dracesti. Mi-am cautat norocul in zodii, cu papagalul.

35. Am crezut ca sufletul, dupa ce iese din om, trece in diferite animale (reincarnare).

36. Am batjocorit, lovit, batut pe cineva. Pe parinti, pe preoti.

37. Am judecat pe altii ce fac, ce zic, de ce sunt asa si nu altfel etc.

38. Am presupus, banuit pe altii.

39. Am fost iscoditor (iscoditoare).

40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.

41. Am pacalit, inselat pe cineva. Am vandut marfa rea ca marfa buna.

42. Am nedreptatit pe cineva.

43. Am imprumutat ceva si n-am dat inapoi.

44. Am ascuns in casa mea lucruri straine.

45. Am gasit lucruri straine si, stiind ale cui sunt, nu le-am dat inapoi.

46. Am furat ceva. De la stat (averea publica), sau de la om? De la biserica? De la straini sau de la parinti, de la rude? Pacatul acesta nu se iarta pana nu inapoiem lucrurile. Daca nu mai putem � sa facem milostenie.

47. Am mutat hotarul ca sa iau din terenul vecinului.

48. Am ascuns furtisagul altuia. Am in casa vreun lucru de furat.

49. Am vandut sau am cumparat lucruri despre care banuiam sau stiam ca sunt de furat.

50. Am adunat bani cu acte false si cu viclesug.

51. N-am intors paguba facuta aproapelui, chiar si fara voie.

52. Din rautate, am stricat avere straina (semanaturi, pomi, masina etc.).

53. Am inselat statul, depunand declaratii de venit false.

54. Am mostenit cu buna stiinta avere agonisita prin pacate. N-am facut milostenie multa din ea.

55. Am dat sau am luat spaga (mita).

56. Am castigat bani prin metode necinstite.

57. M-am lacomit la avere, zgarcindu-ma la milostenie.

58. Sunt necumpatat(a) in cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.

59. N-am ajutat biserica si pe saraci dupa putere.

60. Daca mi-au venit in gand pacate, m-am indulcit gandindu-ma la ele, in loc sa le alung imediat.

61. Am cautat momentul potrivit pentru a face un pacat (exemplu: hotul care cauta sa fure, curvarul care cauta femeie, etc.).

62. Am parat pe cineva cu scopul de a-i face rau.

63. Am mintit impotriva cuiva cu scopul de a-i face rau (marturie mincinoasa impotriva aproapelui).

64. Am maniat sau am scarbit pe cineva cu vorbe sau fapte urate. L-am facut sa ma urasca.

65. Port ura pe cineva. Tin minte raul. As vrea sa ma razbun. M-am bucurat de raul altuia.

66. Doresc raul cuiva. Doresc altora boala, necazuri, moarte, etc.

67. In timpul rugaciunii m-am gandit la altceva.

68. Am vorbit in timpul slujbei. M-am foit, m-am miscat de colo-colo prin biserica.

69. Nu mi-a fost gandul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt imbracati.

70. Am mancat, am baut ceva pe ascuns.

71. M-am lacomit la mancare. Am mancat cu nesat.

72. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am imbatat. Am si varsat dupa aceea.

73. Am vrut sa fiu deasupra tuturor cu ceva anume daca nu cu totul.

74. Am facut din saracia sau din bogatia mea un motiv de lauda.

75. M-am mandrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am ingamfat, m-am infumurat. M-am mandrit cu copiii mei.

76. M-am laudat. Am o parere buna despre mine. Ma cred a fi cineva in comparatie cu altii. Nu mai e nimeni ca mine.

77. Imi place sa ma laude altii. Cand fac o fapta buna, astept laude de la altii si nu plata de la Dumnezeu.

78. Am incredere mare in mine, in loc sa am in Dumnezeu.

79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasa) ca altii, socotindu-i pe ei mai rai, prosti, necredinciosi, etc.

80. Am ras de pacatele si defectele altora. Si de faptele lor bune am ras.

81. Am laudat pacatele altora.

82. M-am lenevit a face rugaciune in fiecare dimineata, seara, la fiecare masa.

83. Am mancat de dulce in vreo zi de miercuri sau vineri.

84. N-am tinut cele 4 posturi de peste an.

85. Am tinut post negru sambata si duminica.

86. Am zis: mai pacat este sa poftesti mancarea de dulce, decat sa o mananci.

87. Am postit cand Biserica dezlega, exemplu miercuri si vineri cand era harti sau sambata si duminica cand se manca peste, socotind ca nu sunt bune aceste randuieli.

88. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sambata, duminica, luni; in cele 4 posturi de peste an; in timpul sarcinii si al ciclului lunar; 40 de zile dupa nastere.

89. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia) cu acordul lui (ei), ci fara, incat putea sa cada in pacatul preacurviei.

90. Am luat pastile anticonceptionale, am folosit spermicide, ca sa nu fac copii.

91. Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samanta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.

92. Am facut avort. Ca barbat, am dat voie sotiei sa faca avort.

93. Am folosit sterilet ca sa nu fac copii (steriletul provoaca avort).

94. M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.

95. M-am impreunat cu sotul (sotia) in diferite pozitii,ca animalele.

96. M-am impreunat cu sotul (sotia) in vazul sau auzul copiilor mei, crezand ca sunt mici si nu stiu.

97. Am curvit. Am preacurvit.

98. Am ganduri de desfranare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Cand imi

vin aceste ganduri, nu le departez, ci ma indulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac

pacatul.

99. Am preacurvit cu ruda, fin, nas, var, frate, fiu, fiica, nepot.

100. Am gandit sa preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, calugar,

calugarita.

101. Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrau.

102. Am trait necununat(a), adica in concubinaj.

103. M-am casatorit cu alta femeie, nefiind divortat de prima.

104. M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.

105. M-am casatorit cu rudenie de sange, de cuscrie (nu se poate decat de la gradul al 8-lea in sus, altfel e pacatul amestecarii de sange).

106. Ca nas (nasa), m-am casatorit cu fina (finul) sau am dat voie copiilor mei sa se casatoreasca cu copiii finilor mei.

107. Mi s-au facut mai mult de trei cununii in biserica( cununia a 4-a este pacat).

108. Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci cand o persoana isi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.

109. Am facut pacatul malahiei cu alta persoana, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, barbat cu barbat, femeie cu femeie, cu copii.

110. Am facut pacatul sodomiei (barbat cu barbat, femeie cu femeie).

111. Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).

112. Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)

113. Am privit filme, poze cu prostii. Am in casa poze, statui cu prostii.

114. Am vorbit prostii.

115. Am privit cu placere cum se impreunau animalele.

116. Am fost invidios (invidioasa). Mi-a parut rau de binele altuia. Imi pare rau ca altul are si eu nu. Invidia este aceeasi cu zavistia si pizma.

117. M-am lacomit la munca. Am muncit peste puteri, incat poate chiar m-am si imbolnavit.

118. Am mintit. Am obiceiul sa mint mereu.

119. Imi place sa " infloresc " lucrurile si povestile.

120. Am dracuit. Am dat naibii. Si pe mine insumi m-am dat dracului. Am zis: " sa fiu al naibii " , " sa ma ia " .

121. Am muncit in duminici si sarbatori.

122. Am lipsit de la biserica in duminici si sarbatori. In timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri desarte, am fost la targ etc.

123. Daca am fost la biserica, n-am dat pomelnic si n-am aprins lumanari.

124. Am stat in fata la toti in biserica. I-am dat la o parte pe altii, zicandu-le ca stau pe locul meu.

125. Am adus daruri, jertfe si donatii la biserica din ce era mai rau.

126. Am ucis animal, pasare. Le-am chinuit, batjocorit, le-am impovarat peste puteri, le-am lasat sa moara desi puteam sa le salvez.

127. Am mancat eu sau am pus altora in mancare spurcaciune (animal netaiat, carne de om, jertfe satanicesti, necuratie etc.)

128. Am sfatuit si invatat pe altii sa faca pacate.

129. Am fost la petreceri destrabalate. In posturi, miercurea, vinerea, in duminici si sarbatori.

130. Cred in superstitii: caldare goala, sa nu ma intorc ca-mi merge rau, daca intalnesc preot imi merge rau etc.

131. N-am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.

132. Am facut glume, bancuri cu si despre cele sfinte.

133. M-am machiat, rujat, vopsit la par, am dat unghiile cu oja etc. Am purtat cercei, margele, inele, coliere, bratari, pantofi cu toc. Mi-am facut parul.

134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fusta scurta, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca sa atrag barbatii.

135. Am scuipat sau am vomitat in ziua in care m-am impartasit.

136. M-am maniat si nu mi-a trecut indata, ci am tinut manie.

137. Am ambitie, incapatanare, obraznicie, nerusinare, iubire de sine.

138. Am fagaduit ceva si n-am implinit. N-am tinut invoiala, promisiunea.

139. N-am tamaiat si stropit casa cu agheasma cel putin o data pe luna.

140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.

141. Nu mi-am cerut iertare pentru a departa orice vrajba, chiar daca n-am fost vinovat(a).

142. N-am aprins candela la rugaciune, in duminici si sarbatori.

143. N-am facut semnul crucii cum trebuie, drept.

144. N-am facut cruce cand am trecut pe langa biserica.

145. Am mers la mai multi preoti si am zis la unul unele pacate, la altul altele.

146. Din pricina rusinii sau a altor motive, am ascuns cu buna stiinta la Spovedanie unele pacate. M-am si impartasit dupa aceea.

147. M-am impartasit la un preot, fiind legat de altul.

148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci cand am avut ciclu.

149. Am venit tarziu la biserica. Am plecat inainte de sfarsitul slujbei fa ra motive intemeiate. Am facut din acestea o regula.

150. N-am crescut copiii si finii in frica de Dumnezeu. Nu i-am invatat poruncile lui Dumnezeu. I-am invatat la rau, contribuind la uciderea lor sufleteasca.

151. Nu mi-am pedepsit copiii cand i-am vazut ca persista in greseli.

152. Nu am ascultat de parinti atunci cand m-au invatat de bine.

153. Nu mi-am iubit la fel toti copiii. Am fost partinitor (partinitoare) cu unul sau mai multi din copiii mei.

154. Am amanat Spovedania. Am zis sa pacatuiesc, ca mai e timp sa fac pocainta si sa ma spovedesc.

155. N-am facut canonul pe care l-am primit dupa Spovedanie.

156. M-am impartasit dupa ce am avut necuratie in vis.

157. Ca femeie, m-am impartasit cand aveam ciclu.

158. Ca femeie, n-am facut molitfele la o zi, 8 zile si 40 de zile dupa nastere. Am intrat in biserica inainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa inainte de a trece cele 40 de zile.

159. Am pierdut sarcina fara voia mea. Daca mi s-a intamplat asa, n-am venit la preot sa-mi citeasca rugaciunea speciala.

160. Am inabusit copilul langa mine, botezat sau nebotezat.

161. Din neglijenta mea, mi-au murit copiii.

162. Am lasat sa-mi moara copilul nebotezat.

163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, in orfelinate.

164. Am mustrat prea aspru. Am cicalit. Am stat cu gura si am fost prea bagacios (bagacioasa) pe altcineva.

165. Am lasat nefacuta sfestanie in casa mai mult de un an de zile.

166. Am facut jocuri si rasete la priveghiurile de morti.

167. Nu mi-am facut datoria fata de rudele moarte. Nu le-am facut tot ce trebuia.

168. N-am ingrijit mormintele. M-am zgarcit sa platesc sarindare, slujbe pentru sufletele celor adormiti.

169. Am jelit mortii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau in mana. Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva cand a fost scos mortul din casa.

170. Am in casa, am citit carti sectare. Am fost la adunari de sectanti, i-am primit in casa.

171. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.

172. M-am casatorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.

173. Am dat anafora pe jos.

174. Cred in vise. Ceea ce fac a doua zi este in functie de cele ce visez.

175. Am cantat si am ascultat cantece lumesti si sectare.

176. Am jucat si am mers la discoteci si alte petreceri anormale.

177. Am facut nunti si petreceri cu mancare de dulce si cu muzica in post.

178. Am smintit si l-am facut sa pacatuiasca pe aproapele meu cand a auzit ce zic si a vazut ce fac (astfel sunt raspunzator in fata lui Dumnezeu pentru pacatul aproapelui meu).

179. M-am mascat.

180. N-am platit contributia la Sfanta Biserica.

181. Am ascultat discutiile altora, desi nu-mi folosea si ii deranjam.

182. Am intrat in Sfantul Altar.

183. Am mostenire si n-am ingrijit pe cei care mi-au dat-o.

184. Nu mi-am cautat sanatatea dupa datorie.

185. Am luat anafora si agheasma, desi mancasem sau bausem apa dupa miezul noptii.

186. Am ravna nesocotita, habotnicie( post mult incat poate m-am si imbolnavit, milostenie fara socoteala incat sufera cei din casa etc.).

187. Nu m-am rugat totdeauna cu fata catre rasarit.

188. Am dat importanta mai mare celor trupesti decat celor sufletesti.

189. In loc de a ma impaca cu aproapele, l-am tras la judecata.

190. Nu mi-am iubit sotul (sotia) ca pe mine insumi. Din pricina mea a facut pacate.

191. Am facut diferite pariuri diavolesti, prin care multi si-au pierdut sanatatea si viata.

192. N-am sfatuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am invatat pe cel nepriceput.

193. Am dat de pomana mancare de dulce in zile de post.

DEZNADEJDEA SI NEPASAREA

In viata crestinului, deznadejdea si nepasarea sunt distrugatoare. Pe cel care a cazut in pacat, deznadejdea nu-l lasa sa se ridice, iar pe cel care este in picioare, nepasarea il face sa cada. Deznadejdea il lipseste pe om de bunatatile pe care le-a dobandit, iar nepasarea nu-l lasa sa scape de relele care il apasa. Nepasarea il coboara din ceruri, pe cand deznadejdea il coboara de tot in prapastia rautatii. Iata cat de mare este puterea celor doua patimi.

Diavolul a fost la inceput un inger bun; dar pentru ca s-a purtat cu nepasare, a fost stapanit de deznadejde si a cazut intr-o asemenea rautate, incat nu se mai poate ridica din ea. Faptul ca el era bun la inceput ni-l arata Domnul: Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer (Luca 10, 18). Asemanarea diavolului cu un fulger vadeste lumina pe care o avea el mai inainte si cat de mare si puternica a fost caderea lui. Pavel era hulitor si prigonitor al lui Hristos. Dar pentru ca nu s-a lasat cuprins de deznadejde, s-a ridicat din pacatul sau si a ajuns sa fie egal cu ingerii. Iuda era apostol dar pentru ca a aratat nepasare, s-a facut tradator. Talharul de pe cruce, cu toate ca a facut atatea rautati, nu a deznadajduit si, astfel, a intrat primul in rai. Fariseul, pentru ca s-a mandrit, a cazut din inaltimile virtutii, pe cand vamesul, pentru ca nu a deznadajduit, s-a ridicat deasupra virtutii fariseului.

Vrei sa-ti arat cum o cetate intreaga s-a mantuit? Orasul ninivitenilor a aflat mantuirea pentru ca nu a deznadajduit. Cu toate ca hotararea lui Dumnezeu era: Patruzeci de zile mai sunt, si Ninive va fi distrusa! (Iona 3, 4), oamenii nu si-au pierdut nadejdea si indrazneala. Si aceasta, cu toate ca Dumnezeu nu le-a spus ca se vor mantui daca se pocaiesc. Sa luam si noi exemplu de la acesti oameni, si chiar si atunci cand auzim de la Dumnezeu cuvinte de osanda, sa nu ne pierdem nadejdea, ci sa ne pocaim.

Stiind toate acestea, sa nu deznadajduim. Nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea. Tocmai de aceea el nu este atat de multumit cand pacatuim, ca atunci cand deznadajduim. Apostolul Pavel stia bine lucrul acesta. Astfel, cand un crestin din Corint a cazut in desfranare, le-a scris corintenilor: indeobste se aude ca la voi e desfranare, si o astfel de desfranare cum nici intre neamuri nu se pomeneste (1 Cor. 5, 1). Nu a spus "cum nici intre neamuri nu se indrazneste", ci cum nici intre neamuri nu se pomeneste, Adica: "ceea ce neamurile nici macar nu indraznesc sa numeasca, voi ati indraznit sa faceti". Si continua: Iar voi v-ati semetit, in loc mai degraba sa va fi intristat (1 Cor. 5, 2). Nu a spus despre omul acela ca este semet, ci lasandu-l pe el la o parte, a vorbit cu cei sanatosi, asa cum fac doctorii, care ii lasa pe bolnavi si vorbesc mai mult cu rudele lor. Si ei erau vinovati pentru pacatul aceluia, pentru ca nici nu l-au pedepsit, nici nu l-au certat. Apostolul arata ca pacatul este al tuturor, pentru ca in felul acesta, rana sa se vindece mai usor. Este rau ca omul sa pacatuiasca, dar mai rau este sa se laude cu pacatul sau. Caci daca mandria il pagubeste pe cel virtuos, lipsindu-1 de roadele virtutilor sale, cu atat mai mult il pagubeste pe cel pacatos, care se lauda cu pacatul sau, facand ca vina sa sa fie maimare. De aceea spune Domnul: Cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: "Suntem slugi netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem " (Luca 17, 10). Daca cei care tin toate poruncile lui Dumnezeu sunt datori sa fie smeriti, cu atat mai mult cel pacatos trebuie sa-si zdrobeasca inima, sa planga si sa se socoteasca pe sine mai prejos decat toti. De aceea le-a scris Apostolul Pavel corintenilor: ...in loc mai degraba sa va fi intristat.

"Ce zici? Altul sa pacatuiasca si mie sa-mi para rau?" Da. Pentru ca suntem legati unul de celalalt la fel ca madularele unui trup. Ce se intampla cu trupul? Atunci cand piciorul este ranit, vedem ca si capul se apleaca asupra piciorului. Ce are omul mai de pret decat capul? Si totusi, la vreme de nenorocire, nu socoteste valoarea sa. Asa sa faci si tu. Ce spune Apostolul Pavel? Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang (Rom. 12, 15). De aceea le scrie corintenilor: Iar voi v-ati semetit, in loc mai degraba sa va fi intristat, ca sa fie scos din mijlocul vostru cel ce a savarsit aceasta fapta (1 Cor. 5, 2). Nu spune: "in loc sa fi incercat", ci in loc sa va fi intristat, ca si cum ar fi cazut peste cetate vreo boala contagioasa, voind prin acest lucru sa zica: este nevoie de rugaciune si de spovedanie, ca sa se indeparteze boala din cetate.

Vezi cat de mult i-a inspaimantat? Pentru ca acestia credeau ca raul se opreste la cel care a pacatuit, el le-a spus: Oare nu stiti ca putin aluat dospeste toata framantatura? (1 Cor. 5, 6). Ce inseamna asta? Ca daca raul isi urmeaza cursul, atunci el va atinge si alte madulare ale trupului. Trebuie, asadar, sa fiti cu mare bagare de seama la relele dintre voi. Sa nu-mi spuneti ca numai unul a pacatuit, pentru ca pacatul seamana curana care a putrezit, iar putreziciunea se raspandeste incet-incet la tot trupul. Atunci cand o casa ia foc, toti vecinii alearga sa ajute la stingerea focului, pentru ca vapaia sa nu se raspandeasca si la casele lor. Asa le spune si Apostolul Pavel corintenilor: Este foc! Sa mergem sa il stingem inainte sa se raspandeasca in toata Biserica. Iar daca nu iti pasa de pacat, deoarece, chipurile, a fost savarsit de altcineva, nu faci bine, pentru ca cel care a pacatuit nu este un strain. El este madular al trupului Bisericii. Fii cu multa bagare de seama! Daca nu iti pasa, va veni vremea sa se raspandeasca raul si la tine. De aceea, daca nu te ingrijesti de fratele tau, macar ingrijeste-te pentru tine. Pune stavilar bolii, impiedica raspandirea ei.

Acestea si multe altele le-a spus Apostolul. Si le-a poruncit ca pe pacatos sa-ldea diavolului (1 Cor. 5, 5-7). Insa acesta s-a pocait si s-a indreptat. intr-o alta Epistola de-a sa, Apostolul Pavel le scrie crestinilor din Corint: Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta data de catre cei mai multi. Asa incat voi, dimpotriva, mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta. De aceea va indemn sa intariti in el dragostea (2 Cor. 2, 6-8). Daca la inceput l-a infatisat ca pe un dusman primejdios al tuturor, l-a alungat din turma si l-a taiat din trup, iata cum incearca acum sa il lege din noi la trup. Apostolul ii indeamna pe corinteni sa-l primeasca inapoi cu multa dragoste, ca astfel, sa se vindece rana alungarii sale de mai inainte.

Dar, oare, Apostolul nu l-a dat satanei? Da, dar nu pentru a ramane de-a pururi in mainile acestuia, ci tocmai ca sa scape din stransoarea lui. Vezi ca Pavel se temea de arma diavolului, care este deznadejdea? Dupace a spus: sa intariti in el dragostea, a adaugat: ...ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta (2 Cor. 2, 7).

Daca oaia se afla in gura lupului, sa o tragem inapoi, inainte ca lupul sa o inghita. Daca barca este primejduita de furtuna, sa o salvam inainte sa se scufunde. Caci asa cum barca se scufunda atunci cand sunt valuri mari, la fel si sufletul se ineaca in valurile tristetii daca nu este cineva pe aproape care sa-i ofere ajutor. Chiar si tristetea mantuitoare, pe care o simtim pentru pacatele noastre, poate sa ne distruga daca este prea mare.

Pavel, cunoscand ce a facut diavolul cu Iuda, s-a temut ca nu cumva sa se intample si aici acelasi lucru. Iuda si-a dat seama de pacatul sau si l-a marturisit: Am gresit vanzand sange nevinovat (Matei 27, 4). Diavolul a auzit aceste cuvinte si a inteles ca Iuda se apropie de drumul pocaintei si al mantuirii si s-a temut. S-a gandit: "Domnul lui este iubitor de oameni. Cand era aproape sa fie vandut, Hristos a lacrimat pentru el si a incercat in tot felul sa-l faca sa-si schimbe gandul. D-apoi acum, ca este gata sa se pocaiasca, nu il va primi, oare, la El? Doar pentru acest lucru a venit sa Se rastigneasca". Ce a facut atunci diavolul? L-a tulburat si i-a intunecat mintea cu tristete. S-a tinut de el pana ce l-a facut sa se spanzure si sa plece astfel din aceasta lume inainte sa apuce sa se pocaiasca. Daca traia, putea si el sa se mantuiasca, la fel ca cei care L-au rastignit pe Hristos. Daca pe aceia i-a mantuit, rugandu-Se pe Cruce Tatalui ceresc pentru ei, nu exista nici o indoiala ca si pe cel care l-a tradat, daca se pocaia, avea sa-l primeasca cu dragoste. Dar, vai! Iuda s-a inecat in marea tristetii si adeznadejdii. Nu a facut precum fiul risipitor din parabola. Va aduceti aminte de el?

Erau doi frati care si-au impartit averea parinteasca. Cel mai mare a ramas acasa, alaturi de tatal sau, iar cel mai mic a adunat totul si a plecat intr-o tara indepartata. Acolo si-a cheltuit intreaga avere, ducand o viata desfranata. Dupa ce nu i-a mai ramas nimic, a inceput sa sufere de foame (Luca 15, 11-17).

Dupa ce nu a mai avut ce manca, s-a gandit: Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu (Luca 15, 18). Tatal sau l-a lasat sa plece de langa el tocmai pentru a-l invata ce mare este binele de a ramane acasa, alaturi de el. De multe ori, atunci cand Dumnezeu nu ne convinge cu vorbele, ne lasa sa ne convingem noi insine, din pataniile noastre. Asa a facut si cu poporul israelit. Pentru ca le-a transmis atatea prin prooroci si nu i-a convins, i-a lasat sa invete pe pielea lor. Le-a spus: Lepadarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra (Ier. 2, 9). Si asa s-a si intamplat.

Asadar, dupa ce fiul risipitor a invatat pe pielea lui cat de rau este sa-ti lasi casa parinteasca, s-a intors inapoi. Iar tatal sau, fara rautate, l-a primit cu bratele deschise. De ce? Pentru ca era parinte, nu judecator. Dupa aceea, a facut petrecere mare, de bucurie ca i s-a intors fiul. Toata casa sa era in sarbatoare. Sa fie aceasta rasplata rautatii? Nu a rautatii, omule, ci a intoarcerii din rautate; nu a pacatului, ci a pocaintei; nu a risipirii, ci a indreptarii.

insa fiul cel mai mare s-a suparat vazand acestea. Atunci, tatal sau i-a spus cu blandete: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-aaflat (Luca 15, 31-32). Atunci cand trebuie sa salvam un om pierdut, nu este timp pentru judecata, ci numai pentru iubire si iertare. Nici un doctor nu refuza sa-i dea medicamente bolnavului pentru ca boala sa ar fi fost rezultatul vreunei greseli pe care acesta a facut-o. Fiul risipitor a fost pedepsit destul prin cate a patimit pe acolo pe unde a ratacit. Atata vreme a fost instrainat si s-a luptat cu foamea, cu batjocura celorlalti si cu nefericirea. De aceea zice tatal sau: mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Vrea sa-i spuna fiului ramas acasa sa nu se uite la ce este acum, ci la ce a fost in trecut si la faptul ca este vorba de fratele sau, nu de un om strain. S-a intors la tatal sau, care a uitat ce s-a intamplat in trecut sau mai bine zis, isi aduce aminte numai de lucrurile care ii trezesc in suflet dragostea si ingaduinta, asa cum ii sede bine oricarui parinte. De aceea, el nu a pomenit relele savarsite de fiul sau, ci numai patimirile sale. Nu i-a reprosat ca a pierdut averea, ci l-a mangaiat pentru suferintele prin care a trecut.

Aceeasi dragoste a aratat pastorul fata de oaia pierduta din parabola evanghelica (Luca 15, 1-7). Cu cata ravna a alergat sa o caute, ca sa o aduca din nou in turma sa! in parabola de mai inainte, fiul risipitor s-a intors singur acasa, pe cand in cea a oii ratacite, pastorul a lasat in munti celelalte oi si s-a dus sa caute oaia care se pierduse de turma. Si dupa ce a gasit-o, pentru aceasta s-a bucurat mai mult decat pentru celelalte. Si iata cum a adus-o inapoi: nu a batut-o, ci a luat-o cu dragoste pe umeri si s-a intors cu ea la turma.

Stiind ca Parintele ceresc, Care este Pastorul cel bun, nu numai ca nu ne dispretuieste cand ne intoarcem la El, dar ne primeste inapoi cu multa dragoste - cu mai multa dragoste decat cea pe care o arata oamenilor sporiti in virtute -, stiind nu numai ca nu-i pedepseste pe cei rataciti, dar Se duce chiar sa-i caute, ca sa-i aduca din nou in turma si Se bucura mai mult pentru ei decat pentru cei drepti, atunci cand suntem cazuti in pacat, nu trebuie sa deznadajduim, dupa cum atunci cand facem vreun lucru bun, nu trebuie sa aveam o prea mare indrazneala. Cand cadem, sa ne pocaim, iar cand savarsim vreo fapta buna, sa fim cu luare aminte, sa nu cadem. Caci este o la fel de mare cadere cand lucram virtutea si capatam o prea mare indrazneala dinaintea lui Dumnezeu, ca atunci cand pacatuim si ne cuprinde deznadejdea.

Pentru ca cel care lucreaza virtutea sa nu cada in pacat, Apostolul Pavel spune: Cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada (1 Cor. 10, 12). De asemenea: imi chinuiesc trupul meu si il supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic (1 Cor. 9, 27). Pentru a-i face sa se ridice repede pe cei care au cazut, le-a zis corintenilor: Ma tem ca nu cumva, venind iarasi, sa ma umileasca Dumnezeul meu la voi si sa plang pe multi care au pacatuit inainte si nu s-au pocait de necuratia si de desfranarea si de necumpatarea pe care le-au facut (2 Cor. 12, 21). Prin aceasta, a vrut sa spuna ca vrednici de plans nu sunt numai cei care pacatuiesc, cat mai ales cei care nu se pocaiesc pentru pacatele lor. Despre ei, proorocul Ieremia a zis: Oare cei ce cad nu se mai scoala, si cei ce ratacesc drumul nu se mai intorc? (Ier. 8, 4). Pe acestia, David ii indeamna: O, de I-ati auzi glasul care zice: "Sa nu va invartosati inimile voastre, ca in timpul cercetarii, ca in ziua ispitirii in pustiu" (Ps. 94, 8-9).

Oricat ar dura viata noastra, sa nu deznadajduim. Nadajduind spre Domnul si cunoscand iubirea Sa de oameni fara margini, sa alungam de la noi orice rautate si sa mergem pe calea virtutii, sa ne caim si sa ne indepartam de toate pacatele noastre, ca sa putem sa stam cu indrazneala dinaintea infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos si sa intram in imparatia cerurilor, cu harul lui Dumnezeu.